Avem doua urechi si o gura, in asa fel incat sa putem asculta de două ori mai mult decat vorbim!
Epictet
Despre Tacere si Ascultare
Iubesc viata, oamenii si tot ce ne inconjoara pe pamant. Sunt o fire curioasa si am vrut mereu sa aflu, sa descopar, sa testez. Am facut mereu asta, adresand intrebari, deschizand discutii, completand discutii si mai ales evitand momentele de „timpi morti”. Asta… pana cand am inceput sa-mi dau seama ca tot vorbind, tot intreband, tot discutand, nu am timp sa ascult raspunsul complet, sa inteleg raspunsul si mai ales sa invat sa folosesc raspunsul. Si, ca de fiecare data, am inceput sa cercetez, sa exersez, sa aflu si sa-mi confirm ca nu exista „timpi morti” ci doar tacere si uneori ascultare. Am inteles ca daca vrei sa-i auzi pe ceilalti cu adevarat, trebuie sa taci si sa asculti. Daca vrei cu adevarat sa-i ajuti pe ceilalti trebuie in primul rand sa-i asculti, abia dupa aia sa vorbesti, sa-i indrumi sau nu.
Tacerea, nu se refera doar la a-ti tine cuvintele blocate pe limba, a framanta ca vrei sa spui ceva. Tacerea nu inseamna ca te uiti la persoana din fata ta, sa nu scoti un cuvant dar in gand sa vorbesti de toate pentru toti. Tacerea adevarata este cand asculti. Tacerea adevarata este cand, intr-o conversatie cu altcineva auzi fiecare cuvant, intelegi fiecare fraza si raspunzi doar daca este strict necesar. Tacerea inseamna ca lasi persoana care vorbeste sa se exprime, sa se exteriorizeze fara sa o completezi, fara sa o anchetezi. Pur si simplu asculti, fara sa vrei sa completezi ci doar sa intelegi ce vrea persoana sa-ti transmita si s-o lasi sa se exprime liber aducandu-si toate resursele sa-ti exprime fix ce doreste.
Asculti ce spun ceilalti daca esti intr-o conversatie, asculti ce-ti spune constiinta, asculti ce spune natura daca esti singur, pur si simplu elimini orice surse de bruiaj extern, intern si asculti. Vocea interioara este mereu activa dar o poti educa sa asculte impreuna cu tine, ca atunci cand vorbeste sa-ti transmita lucrurile relevante acelei situatii, fara etichete, fara preconceptii ci doar cu un singur scop de a asculta ca sa intelegi. Cand reusesti sa taci si sa asculti arati ca-ti pasa mai mult, ca poti si descoperi lucruri mai multe si afli lucruri pe care altfel le-ai fi oprit prin interventia ta. Cand vrei sa ajuti pe cineva, trebuie sa taci, sa asculti si sa intelegi!
Cand inveti sa asculti mai mult decat vorbesti descoperi lucruri noi, descoperi oameni noi si mai ales descoperi potentialul celor din jurul tau. Descoperi idei si ganduri la care nici nu te gandeai si inveti sa scapi de etichete. Cand scapi de etichete esti mai aproape de cei din jurul tau. Daca esti Coach si ai un client primul lucru (dupa setarile administrative) pe care e necesar sa-l faci cand incepe dialogul este sa taci, sa asculti clientul, sa-l lasi sa descopere singur toata povestea, sa-l ajuti prin tacere sa-si vada povestea dintr-o alta perspectiva. Citeam undeva ca:
Darul vorbirii este nimic, in comparatie cu arta tacerii!
Valeriu Butulescu
Intr-adevar este un dar sa poti sa vorbesti, sa poti sa exprimi prin cuvinte o stare, o valoare, un principiu dar daca alegi calea Coaching-ului trebuie sa desavarsesti „arta tacerii” pentru a putea crea spatiul necesar clientului de a se exprima, de a-si descoperi potentialul si de a-si gasi calea lui spre solutia situatiei sau framantarilor lui.
Tacerea ca si multe alte lucruri utile pe parcursul vietii unui om se poate invata si se poate exersa. Vedem la un copil cum descopera silabele, cuvintele, frazele. Vedem si ne aducem aminte ca si noi am fost la fel: nu stiam sa vorbim si am invatat. Nu stiam sa vorbim fluent si am exersat, am repetat si acum putem vorbi. Asa este si cu Tacerea: ea poate fi antrenata, ea poate fi exersata si o poti duce la stadiul de arta. A tacea cand trebuie este un exercitiu ce trebuie repetat, este o arta ce trebuie invatata si practicata pentru a dezvolta si a realiza arta Coaching-ului dar si pentru a putea stapani puterea persoanala. Tacerea duce la ascultare iar ascultarea duce la deschidere, la intelegere, la eliberare.
Nu poti ajuta pe cineva vorbind mai mult ca el, nu poti ajuta pe cineva daca nu-l asculti sa afli despre poveste, despre el si despre ce-l „doare”. Tacerea si ascultarea nu sunt inrudite. Poti sa taci fara sa asculti si te poti preface ca asculti fara sa taci. Tacerea si ascultarea trebuie sa fie impletite pentru a-ti da puterea de a fi prezent de a-l face pe cel din fata ta sa se deschida, sa se descopere si sa-si gaseasca drumul dorit de el. Cand taci si asculti nu oferi solutii ceea ce pentru un Coach este baza, este piatra de temelie. Nu poti ajuta la descoperirea de solutii unei situatii pe care nu ai ascultat-o, nu ai inteles-o. Starea de ascultare presupune o intelegere a cuvintelor exprimate de ceilalti, presupune ca poti tacea, presupune ca esti prezent in conversatie cu totul. Cand tacerea ta este o arta, oferi celuilalt posibilitatea sa se exprime si sa se auda, ceea ce de multe ori nu face si nu facem. De cele mai multe ori ca sa descoperim noi perspective trebuie sa avem o liniste desavarsita, trebuie sa ne auzim singuri ca sa descoperim solutii. Ceea ce trebuie sa faca un Coach desavarsit pentru clientul lui este sa-i creeze spatiul sigur necesar sa se exprime, sa se auda si sa-si gaseasca solutii, noi perspective si noi oportunitati.
Ceea ce poate sa faca orice om pentru cei din jurul lui este sa invete sa-i asculte, sa-i descopere si abia apoi sa le ofere ajutorul, daca este solicitat. Altfel ajutorul este oferit fara sa fie cerut sau fara sa fie cel necesar si atunci asa zisul ajutor se transforma intr-o metoda de ingradire pentru ca ai oferit ce ai presupus tu ca e nevoie si nu ceea ce avea nevoie sau a cerut cel caruia i-ai oferit.
Cand taci, se deschid noi usi de ascultare, mintea se deschide pentru a afla ca doar tacand si ascultand putem invata si ajuta. Pana la urma si Cicero spunea ca:
Tăcerea este una dintre marile arte ale conversaţiei!
Cicero
Cu mult drag,
Facebook Comments