„Controlul conduce la conformare, autonomia conduce la implicare” – Daniel Pink
Am citit zilele acestea celebra carte a lui Daniel Pink – „Drive – Ce anume ne motiveaza cu adevarat” si am descoperit pe langa multe lucruri noi interesante si concepte despre care stiam si poate uitasem sau nu le-am dat la momentul respectiv prea mare importanta. Un astfel de concept re-descoperit este ceea ce specialistii in HR si psihologie numesc Efectul Sawyer sau Efectul Tom Sawyer.
Da, asa cum va ganditi deja este fix numele faimosului personaj creat de Mark Twain. Pe scurt, datorita „bunei purtari” 🙂 la un moment dat Tom Sawyer primeste o pedeapsa si anume sa vopseasca gardul matusii Polly care este si foarte inalt si foarte lung (27 de metri) si ar putea sa-i ocupe intreaga zi. Neavand alta varianta se apuca de vopsit pana la un moment dat cand pe strada respectiva treceau cativa din prietenii lui si ii vine o idee. O idee geniala ar spune unii manageri ! Ben unul din prietenii lui il ia peste picior pe Tom dar acesta in loc sa-si arate nemultumirea se arata mirat. Nu doar ca scapa de vopsitul gardului dar primeste si recompensa pentru asta. Il face pe Ben sa-si doreasca atat de mult sa vopseasa si el gardul incat obtine de la acesta marul lui pentru a-i oferi privilegiul de a vopsi gardul. Curand apar pe strada si alti baieti si toti cad in capcana lui Tom care ii convinge ca face o treaba atat de interesata si speciala incat nu pot decat sa-l invidieze si chiar sa-i faca sa plateasca o taxa daca vor sa vopseasca ei gardul in locul lui. Si astfel obtine gardul vopsit de altii in locul lui.
Schimbarea de perspectiva si modul in care a privit problema il ajuta pe Tom sa scape de sarcina „neplacuta” initial. Mark Twain, autorul, extrage un principiu motivational cheie din acest episod si anume: „munca reprezinta ceea ce esti obligat sa faci, in vreme ce joaca este ceva ce nu esti obligat sa faci!”.
Ce face defapt Tom in toata „povestioara”asta? In primul rand isi schimba el perspectiva pentru a putea sa treaca mai usor peste faptul ca urma sa „piarda”o zi intreaga vopsind gardul matusii, nu se blocheaza. In al doilea rand in loc sa adune frustrare prin faptul ca prietenii lui rad de el gaseste o metoda ingenioasa sa-i faca defapt pe ei „invidiosi” ca el are privilegiul de a vopsi un gard, prefacandu-se mirat de rasul lor si transformandu-l in dorinta de a face ei. In al treilea rand gaseste o metoda de a-i motiva pe ceilalti sa vopseasca ei gardul in locul lui, ba mai mult obtinand diverse alte „beneficii” .
Aceasta metoda de motivare fara bani, este defapt evolutia oamenilor care nu mai sunt multumiti/motivati doar de bani sau alte recompense materiale. De la motivatia initiala de supravietuire oamenii au ajuns la motivatia prin recompensa iar acum se indreapta catre motivarea si prin alte metode: scop, multumire, sentiment de utilitate, sentiment de creeare a ceva util, sentiment de a fi folositor comunitatii, etc.
Toti specialistii si toate studiile declara deja ca doar motivatia financiara nu mai este suficienta. Motivatia de timp „Ïf/Then” – „Daca/Atunci” – „daca faci asta, primesti asta” se indreapta spre final. Este necesara si partea financiara (sau alte recompense) foarte utile dar daca ai nevoie de angajati, colegi care sa fie inventivi, creativi, pro-activi, loiali, conteaza foarte mult sa gasesti si alte metode de recompensa.
Motivatia punctuala – chiar si la copii – de genul daca faci temele primesti .. x.. nu face defapt decat sa scada motivatia ca a doua oara sa functioneze, ba mai mult, nu face decat sa-i arat copilului/adultului ca totul trebuie facut pentru o recompensa iar daca nu primesti recompensa nu merita sa mai faci acel lucru: ei bine studiile efectuate de psihologi concluzioneaza ca asta defapt ingroapa creativitatea si dorinta de a dezvolta noi metode pentru… orice.
In activitatile rutiniere se poate sa functioneze in continuare doar recompensele banesti, materiale, motivatia extrinseca. Daca ai activitati care necesita creativitate, inovatie si recompensele trebuie sa fie pe masura, sa gasesti metode sa satisfaci motivatia intrinseca.
Un principiu al efectului Sawyer este ca orice activitate/munca poate sa fie transformata intr-o „joaca”! Cand activitatea este transformata din „munca” in „altceva” deja motivarea intrinseca, creste si sunt sanse mai mari sa fie terminata mult mai creativ si productiv.
Un alt principiu al efectului Sawyer este sa nu stricam motivatia deja existenta prin recompense care nu au fost cerute si care transforma motivatia intrinseca si o inhiba aratand ca totul a fost facut doar pentru recompensa x, eliminand dorinta de a repeta. Exista in sustinerea acestui principiu studiul facut de psihologii Mark Lepper si David Greene intr-o scoala in care au impartiti clasa in 3 grupe: cei care vor sa deseneze si sa primeasca o diploma, cei care vor sa deseneze si la sfarsit au primit o diploma (fara sa li se spuna de la inceput) si cei care vor sa coloreze… si atat – nu le-au promis diplome si nici nu le-au dat la sfarsit. Dupa 2 saptamani, cercetatorii au continuat testul si au pus pe mese creioane colorate, carioci si hartie. Au urmarit copiii in secret si au observat ca doar cei din al treilea grup s-au apucat si au desenat la fel de mult ca prima oara… ceilalti neavand un interes in acest sens.
Un al principiu al efectului Sawyer este ca daca dorim sa convingem pe cineva sa ceara ceva ar fi bine sa facem acel lucru „greu de obtinut”. Tom nu l-a lasat pe Ben sa se apuce imediat de vopsit. L-a „fiert” putin inainte si abia apoi a „cedat” pensula obtinand si marul lui Ben.
Pana la urma cel mai bine concluzioneaza tot autorul Mark Twain: munca este ceea ce un organism este obligat sa faca iar joaca consta in ceea ce un organism nu este obligat sa faca.
„Nu are rost sa angajezi oameni inteligenti dupa care sa le spui ce sa faca. Noi angajam oameni inteligenti ca sa ne spuna ce sa facem!” Steve Jobs
Sa avem spor la motivat!
Facebook Comments